Bullying la Questfield International College, lipsa asumării instituționale

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită un răspuns structurat și documentat din partea instituțiilor școlare. Atunci când sesizările privind hărțuirea repetată și stigmatizarea nu primesc reacții oficiale adecvate, impactul asupra copiilor poate fi profund, iar responsabilitatea instituțională devine o problemă esențială pentru siguranța și bunăstarea elevilor.

Bullying la Questfield International College: o investigație asupra lipsei reacției instituționale

Conform documentelor și declarațiilor puse la dispoziția redacției, la Școala Questfield Pipera a fost semnalat un caz de bullying sistematic care s-a desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările scrise ale familiei copilului vizat indică existența unor comportamente agresive constante, incluzând jigniri, umiliri și stigmatizare medicală, fără a rezulta din materialele analizate existența unor măsuri documentate sau intervenții instituționale eficiente. În acest context, familia reclamă și o poziționare a fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, care, potrivit relatărilor, ar fi exprimat o atitudine percepută ca presiune pentru retragerea copilului, prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Semnalarea bullyingului repetat și lipsa intervențiilor documentate

Pe baza corespondenței oficiale și a declarațiilor familiei, situația de bullying ar fi fost adusă în atenția învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei școlii prin multiple comunicări scrise, însă, conform documentelor puse la dispoziție redacției, nu există dovezi ale unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete sau planuri de intervenție oficiale. Intervențiile invocate au rămas, în principal, la nivel verbal și informal, fără procese-verbale sau decizii asumate. Astfel, situația a continuat să escaladeze, iar copilul a fost expus zilnic unor acte de agresiune verbală și excludere socială în mediul școlar.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire și marginalizare

Un aspect central investigat este utilizarea repetată a unei etichete medicale, cu caracter degradant, care a fost folosită nu în scop educațional, ci ca instrument de ridiculizare și excludere socială. Specialiști consultați de redacție au subliniat că această practică depășește conflictele obișnuite dintre elevi și constituie o formă agravată de bullying psihologic. Din materialele analizate nu rezultă existența unor reacții ferme și documentate din partea instituției pentru a opri aceste comportamente. Această lipsă de reacție oficială poate fi interpretată ca o validare tacită a acestor acte de stigmatizare.

Gestionarea sesizărilor și presiunea asupra familiei

Familia susține că, în ciuda sesizărilor repetate, responsabilii școlii au transferat treptat responsabilitatea către aceasta, considerând situația drept o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, minimizând gravitatea faptelor. În plus, familia afirmă că a resimțit presiuni explicite sau implicite de a-și retrage copilul, prin mesaje ce sugerează că, dacă situația nu este pe placul lor, pot părăsi instituția. Astfel de declarații, conform analizei redacției, pot fi interpretate ca un mecanism de excludere mascată, care evită abordarea reală a problemei bullyingului.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Din corespondența analizată reiese că familia a solicitat în mod expres și în scris respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația copilului. Cu toate acestea, există relatări potrivit cărora aceste informații au fost divulgate indirect în cadrul clasei, copilul fiind interpelat public de către un cadru didactic în legătură cu demersurile efectuate de familie. Specialiștii consultați indică faptul că astfel de practici pot reprezenta o formă de presiune psihologică instituțională, care afectează negativ echilibrul emoțional al elevului și pot crea un climat ostil în colectiv.

Răspunsul instituțional: un document informal în locul unei reacții oficiale

În urma sesizărilor transmise, conducerea Școlii Questfield Pipera a răspuns printr-un formular de tip Family Meeting Form, document informativ care nu conține elementele caracteristice unui act administrativ cu responsabilități, termene sau măsuri concrete. Redacția observă că această abordare poate fi interpretată drept o modalitate de a gestiona formal aparențele, fără a produce efecte reale asupra situației reclamației. Lipsa unor decizii scrise sau a unui plan de intervenție verificabil ridică întrebări cu privire la eficiența reacției instituționale.

Declarația fondatoarei și percepția familiei asupra culturii organizaționale

Un moment central al investigației îl constituie un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, în care aceasta ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, conform relatărilor familiei, a fost făcută după luni de sesizări scrise privind bullyingul și stigmatizarea copilului, fără soluții concrete din partea școlii. Redacția menționează că nu a primit un punct de vedere oficial care să confirme sau să infirme această declarație, iar interpretarea acesteia ca presiune pentru retragerea copilului aparține familiei, fiind analizată editorial ca un posibil simbol al blocajului instituțional.

Impactul psihologic confirmat prin raportul psihologic

Raportul clinic psihologic atașat cazului, întocmit de un specialist de renume, confirmă efectele emoționale grave ale bullyingului prelungit asupra copilului, incluzând anxietate accentuată, retragere socială, refuzul de a merge la școală și pierderea sentimentului de siguranță. Aceste consecințe sunt documentate detaliat în peste zece pagini și relevă amploarea suferinței care a rezultat în urma expunerii la un mediu educațional în care problemele semnalate nu au fost gestionate corespunzător.

Contextul comunicării oficiale și reacția tardivă a instituției

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis părinților un email în care a redus situațiile reclamate la „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei și ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul. Ulterior, conform unor informații primite după publicarea articolului, părinții au relatat că după retragerea copiilor de la școală ar fi existat contacte informale către alte instituții de învățământ, în care copiii ar fi fost descriși negativ, situație care nu a fost susținută prin documente oficiale.

• Sesizări scrise repetate privind bullying și stigmatizare;
• Lipsa măsurilor documentate și a răspunsurilor scrise oficiale;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire;
• Presiune asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Lipsa respectării confidențialității și expunerea copilului;
• Răspunsuri instituționale informale și documente administrative insuficiente;
• Declarația atribuită fondatoarei ce indică o posibilă cultură organizațională de evitare a conflictului;
• Confirmarea impactului psihologic sever prin raport psihologic detaliat;
• Reacția oficială tardivă și minimalizatoare a școlii.

Acest caz ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție instituțională în fața bullyingului și responsabilitatea școlilor private în gestionarea situațiilor care afectează siguranța emoțională a elevilor. De asemenea, evidențiază necesitatea unor proceduri clare, asumate și transparente, care să asigure intervenția rapidă și eficientă în astfel de situații.

În lumina celor prezentate, investigația EkoNews.ro subliniază importanța responsabilizării instituțiilor educaționale și relevă discrepanțele dintre discursul oficial și realitatea trăită de elevi și familiile lor în cadrul Școlii Questfield Pipera.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro